Hoțul de Cărți.

 

Hello, hello!

Hoțul de Cărți… O poveste despre prietenie, iubire, curaj, cunoaștere, viață și moarte.

Povestea: Liesel Meminger, o fetiță adoptată de o familie socială, își poartă existența pe meleagurile Germaniei naziste.  Ea și-a pierdut tatăl, fratele, iar în final… Mama. Viața ei a început doar de 9 ani, dar deja a experimentat cele mai crunte dureri emoționale imaginabile. Totuși, o familie socială, familia Hubermann, decide să o adopte.

Noua ei mamă: Rosa. O femeie micuță, dar dură, cu o gură care ar putea amuți un întreg batalion. Își ocupă timpul cu spălatul și călcatul hainelor, gătit și aruncat insulte către toți cei ce intră în raza ei vizuală. Dar oare, în ciuda cuvintelor sale dure și admonestărilor aplicate lui Liesel, o iubește pe copilă? Cu siguranță!

Noul ei tată: Hans. Un om cât 2, înalt, solid, puternic și făcut 100% din dragoste autentică și bunătate pură. Zugrav de meserie, talentat în ale acordeonului și fost soldat. El devine persoana cea mai importantă din viața lui Liesel. Îi oferă ceea ce este cel mai important pentru un tânăr suflet: dragoste și cunoaștere.

Acum, povestea noastră. Liesel își duce viața ca orice alt copil din acea vreme, joacă fotbal pe stradă, își ajută părinții și fură cărți. Wait, fură cărți? Nu v-ați fi așteptat la asta de la o carte cu acest nume, nu? Ei bine, cariera de hoț a lui Liesel începe când vede într-un cimitir o carte scăpată de un gropar. Fără să se gândească de două ori, Liesel înșfacă cartea numită Manualul Groparului și pleacă cu ea. Acesta este primul ei pas în ceea ce va deveni o poveste a poveștilor. Ajunsă la casa soților Huberman, Liesel ascunde cartea, ea neștiind să citească. După puțin timp, Hans, noul ei tată, descoperă cartea și îi oferă lui Liesel unul din cele două daruri menționate mai sus. Începe să o învețe pe mica noastră protagonistă alfabetul. Liesel se dovedește a fi un elev excelent, iar dragostea ei pentru cuvinte devine evidentă.

Povestea continuă în acest fel până într-o zi în care Partidul Nazist decide să adune lucruri în stradă și să le ardă. (Lucruri ale cetățenilor evrei). După un astfel de foc, Liesel se apropie de rămășițe și descoperă o carte aproape intactă. După cum vă puteți imagina, înșfacă și această carte și o ascunde sub haine. Surpriza aici? Cineva a văzut-o. Și nu doar *cineva*, chiar soția primarului. După o serie de evenimente, Liesel ajunge la ușa casei primarului, cu scopul de a livra haine spălate și călcate de mama ei, iar soția primarului apare la ușă cu un teanc de cărți în brațe și o îndeamnă pe Liesel să intre. Curiozitatea infinită a fetei își intră în rol și o urmează pe doamna aceasta misterioasă, care nu numai că a văzut-o furând o carte, dar a și păstrat secretul. Unde o conduce pe Liesel? O cameră plină, plină, plină cu cărți. Rafturi peste rafturi, lângă rafturi, sub rafturi, în rafturi, rafturi peste tot, toate pline ochi cu cărți. Liesel aproape că leșină la o asemenea priveliște, dar imediat pune întrebarea la care v-ați aștepta: Pot? Răspunsul primit este afirmativ, iar Liesel mângâie fiecare carte la care poate ajunge, sperând să nu uite acest sentiment incomparabil. Liesel își va petrece mult timp în această cameră specială, atât ca musafir, cât și ca intrus. Povestea avansează după într-un mod puțin tragic, naziștii jucând rolul antagonistului. Personajele noastre vor fi martori la persecutări, torturi, sărăcie și în ultimul rând: bombardamente. Deznodământul este cel care pe mine aproape că m-a adus la lacrimi. 

Nu o să dau spoiler, dar fraza *Cuvintele au salvat-o*, nu ar putea fi mai adevărată.

Ca și ultimă notă, aș vrea să-i mulțumesc Ioanei (@Ioana_in_lumea_cartilor) pentru recomandare și pentru faptul că a reușit să se abțină din a-mi da spoilere. 

Hoțul de Cărți a devenit una dintre cărțile marcante din viața mea, povestea ei, aparent inocentă, fiind perfect construită, cu exprimări sublime, cu note de umor, cu personaje complexe și… Pur și simplu, o operă de artă literară.